Omagiindu-l pe Lipatti

Cu câțiva ani în urmă, dorind să omagieze un ilustru muzician - pianistul și compozitorul Dinu Lipatti - prea curând plecat într-o altă lume, redactorii Radio România Muzical Monica Isăcescu și Ștefan Costache au reușit organizarea Festivalului și Concursului ce-i poartă numele, manifestare continuată apoi, în varii moduri, încercând să depășească dificultăți și bariere de tot felul, pentru ca acum, la împlinirea celor 65 de ani de la dispariția Maestrului, să puncteze momentul printr-un simpozion și un recital cu multiple semnificații.
La Universitatea Națională de Muzică din București s-a derulat sesiunea de comunicări care, sub genericul „Dinu Lipatti – personalitate plurivalentă a muzicii româneşti şi internaţionale”, moderat de Monica Isăcescu și Nicolae Gheorghiță, a adus în prim plan preocuparea constantă a unor cercetători din țară și din străinătate de a analiza fie pianistica și concepția interpretativă lipattiană, fie documente audio din arhiva Radiodifuziunii Române, fie aspecte ale componisticii sale, printre participanți regăsindu-se Mark Ainley (Vancouver), Ana-Maria Orendi (Berlin), Maria-Monica Bojun (Bruxelles), Grigore Bărgăoanu (Paris), dar și pianiștii Viniciu Moroianu, Oana Velcovici-Rădulescu, Lavinia Coman, redactorii Radio Monica Isăcescu, Ștefan Costache, Ioana Marghita, Carmen Manea, precum și Cristina Șuteu (Cluj). S-au relevat multiple aspecte ale personalității sale, raportări la concertele și recitalurile sale, la discografia din epocă, la preluarea parțială a înregistărilor pe CD-uri la mari case de discuri sau la dimensiunea românesc-universală a creației sale.

Apoi, chiar în 2 decembrie, ziua nemuririi sale, în eleganta ambianță a Muzeului Cotroceni s-a derulat recitalul susținut de pianistul Mihai Ritivoiu, prezentat de către redactorul Radio Irina Vasilescu; laureatul ediției 2010 a Concursului, acum student la Guildhall School of Music din Londra, a optat, firesc, pentru un program raportat la preferințele repertoriale din recitalurile lui Lipatti; simbolic, a debutat cu celebrul Coral de Bach, cântat la Besancon, ultima apariție în public a lui Lipatti, chiar în toamna anului 1950, continuând cu opusuri de Mozart (Sonata KV 230) și, firesc, de Chopin (Nocturna în mi bemol major și Poloneza - fantezie op. 61), pentru ca după pauză să abordeze pagini din muzica franceză - ciclul Imagini de Debussy (Caietul 1) sau, parcă pentru a „închide cercul”, Preludiu, Coral și Fugă de Franck -, Nocturna de Lipatti integrându-se perfect în acea atmosferă elevată, transparentă, introspectivă, în care se pare că și tânărul solist se simte mai bine. Fără a încerca un comentariu asupra manierei sale de a trata, cumva „la același numitor”, lucrările din prima parte sau a capacității de a aprofunda sensurile, trăirile și expresivitatea stilistică baroc, clasică sau romantică, aș spune doar că, ascultându-l, mă întrebam ce gândește profesorul cu care a studiat la UNMB, reputatul pianist Viniciu Moroianu, rafinat interpret al acestor partituri ofertante și complexe. Recitalul s-a transmis în direct, publicul numeros a aplaudat și a fost răsplătit cu două bisuri, bucurându-se de frumusețea muzicii și de faptul că a devenit, cumva, părtaș la evocarea unui simbol al pianisticii noastre.

Important rămâne faptul că un mare artist - Dinu Lipatti - a fost omagiat așa cum se cuvine, atât prin cele două momente menționate, concepute și realizate cu dăruire și tenacitate, cât și prin cele șapte ore de muzică, dialoguri, rememorări și comentarii desfășurate pe postul Radio România Muzical, într-un maraton menit să readucă în casele melomanilor ceva din ceea ce înseamnă, pentru noi și pentru muzicienii din întreaga lume, arta și moștenirea spirituală a muzicianului răpus de o boală nemiloasă la doar 33 de ani, într-un trist 2 decembrie 1950...

(4 decembrie 2015)

Anca Florea