Repere mozaicate în „Chei”

Intrat deja în tradiție, Festivalul „Chei” al Universității Naționale de Muzică din București a ajuns anul acesta la ediția IX, propunând, în perioada 2-9 aprilie, numeroase momente de interes nu doar pentru profesori și studenți, ci și pentru publicul dornic să asculte muzică bună și să descopere, eventual, tineri interpreți cu un potențial care să le asigure, în viitor, o carieră importantă.

Dorind să sublinieze anvergura manifestării, organizatorii au ținut ca seara inaugurală să se desfășoare la Ateneu, astfel încât, în 2 aprilie, orchestra „Universitaria”, sub bagheta lui Tiberiu Soare (de la ONB), a prezentat opusuri simfonice deosebit de pretențioase din creația franceză - Pavană pentru o infantă defunctă de Ravel și Simfonia în re de Franck - încadrând un altul vocal-simfonic, prea puțin cunoscut la noi - Requiem de Michael Haydn -, colaborând și corul studenților pregătit de Mihai Diaconescu și un cvartet vocal destul de eterogen, alcătuit din studenți și absolvenți ai claselor de canto - soprana Amaya-Arrieta Vargas, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Ionuț Popescu, basul Ioan Brehuescu.
Au urmat simpozioane pe teme diverse, un concert aniversar al coralei „Preludiu”, dirijată dintotdeauna de Voicu Enăchescu, marcând 45 de ani de activitate sau cel al corurilor „Psalmodia” - condus de Nicolae Gheorghiță și Gabriel Oprea - și „Juventus Academica” sub conducerea lui Valentin Gruescu, un vernisaj Vladimir Șetran, seri camerale sau programe cuprinzând partituri semnate de studenți ai claselor de compoziție, anunțându-se și o „gală a excelenței” și un concert de jazz și muzică ușoară, un spectacol „arta actorului și mișcare scenică” în coordonarea lui Filip Ristovski, iar în final „Flaut Power” care, condus de flautistul Ion-Bogdan Ștefănescu, va include programe oferite de ansamblurile „Clarino” cu Emil Vișenescu, „Violoncelissimo” cu Marin Cazacu, „Game” cu percuționiștii Alexandru Matei și Sorin Rotaru, artiști reputați evoluând alături de tinerii pe care îi pregătesc la UNMB, unde sunt deopotrivă apreciați profesori.

Dar a avut loc și o seară de arii din opere și operete, în compania orchestrei „Concerto”, cu Bogdan Vodă la pupitru; după cuvântul rostit de conf.univ.dr. Cristina Soreanu, directorul Departamentului canto și artele spectacolului, care a și prezentat „cartea de vizită” a fiecărui solist, o sală arhiplină a ascultat uvertura la opera Directorul de teatru de Mozart (de ce titlul a fost notat în germană nu prea știu...) și pagini celebre abordate de tineri cu date naturale în general demne de remarcat și cu o pregătire... variabilă sub aspect tehnic-interpretativ. Astfel, soprana Georgiana Simonov (master, an II) a ales o arie a lui Fiordiligi din Cosi fan tutte de Mozart, etalând o voce limpede, cu o frazare elegantă, adecvată stilistic, cu sensibilitate și expresie colorată inteligent, soprana Adina Ciocoveanu (master, an I) a optat pentru aria din Giuditta de Lehar, parcursă „cuminte”, cu un timbru banal și o tratare cam „școlărească”, dar soprana Franciska Volsik (master, an I) a convins, în aria din Contesa Maritza de Lehar, că are un material vocal deosebit, amplu și strălucitor, reușind să confere expresivitate partiturii, gesticulând însă în exces; Emanuela Sălăjan (master, an I), notată ca mezzosoprană dar sunând clar a... soprană, a fost doar corectă în Chanson boheme din Carmen de Bizet, basul Ștefan Lamatic (anul IV) a adus, în aria lui Jupan din Voievodul țiganilor de Strauss, pe lângă glasul rotund, mai curând baritonal, bine condus, și o interpretare „în nota” personajului, cu destul umor și dezinvoltură, soprana Miruna Iancu (anul IV) a cucerit în aria din Don Pasquale de Donizetti prin calitatea vocală deosebită, prin suplețe și sigurață a cântului, cu acut sigur și interpretare conturată cu sinceritate și charismă - fiind, de altfel, aplaudată îndelung și rechemată la rampă -, o altă soprană - Amelia Stoicescu (anul IV) - a „atacat” aria din Faust de Gounod cu aplomb, cu un glas frumos și generos, rămânând încă la nivelul (doar) onest în modul de a cânta, în timp ce baritonul Alexandru Constantin (master, an II) a abordat din nou aria lui Rodrigo din Don Carlo de Verdi, încântând prin generozitatea glasului extrem de frumos, robust, cu acut strălucitor, egal în registre, prin siguranța și maniera în care a redat trăirile eroului, la rândul său entuziast răsplătit de public; în aria Ilonei din Dragoste de țigan de Lehar, mezzosoprana Cosmina Stancu (master, an I) a demonstrat că are o voce de certă valoare, amplă, solidă, etalând și un temperament vulcanic, tenorul Paul Lungu (master, an I) a surprins plăcut, în aria din Traviata de Verdi, prin timbrul liric luminos și cu o anume strălucire, dar cu acut gâtuit și forțat, având însă fluență în discursul muzical redat însă permanent în forte, riscând unele manierisme ce îi afectează intențiile interpretative; Iar dacă soprana Andreea Blidariu (master, an I) a adus, la rândul său, o calitate vocală deosebită, amploare, dar și o tratare cam monocoloră în aria Musettei din Boema de Puccini, tenorul Mihai Urzicana (master, an II) a propus o arie din Andrea Chenier de Giordano, în care, deși are un glas plin, destul de interesant, nu a convins nici prin modul de a cânta și (mai ales) nici printr-o modalitate de conducere a frazei cât de cât finisată, ba dimpotrivă. În final, toți soliștii, alături de orchestra care a sunat destul de greoi și cu probleme la alămuri, au oferit Rugăciunea din Cavalleria rusticana de Mascagni, operă a cărei acțiune se desfășoară chiar de Paști. O seară reușită, interesantă, cu câteva „vârfuri”, cu un ansamblu care s-a acordat surprinzător de des, dar s-a străduit să evolueze atent, într-un repertoriu variat, decupat din creația mozartiană sau (prioritar) romantică de gen, răspunzând din plin și așteptărilor celor din sală și dorințelor studenților care sunt mereu tentați să se aventureze în partituri spectaculoase, ofertante și... nu de fiecare dată potrivite pregătirii sau tipului lor de glas. Sigur că parte dintre ei sunt îndrumați corect, parte mai au încă timp să se pună la punct, dar unii sunt în ultimul an de master sau... aproape, deci nivelul lor tehnic și interpretativ ar trebui să fie cu totul altul, șansele de a remedia deficiențele devenind tot mai reduse cu trecerea timpului. Probabil, peste o vreme, îi vom regăsit pe câțiva dintre ei printre angajații unui teatru liric din țară, dar restul... Cât despre scrierea incorectă a titlurilor sau a personajelor (spre exemplu Cavaleria Rusticana sau Mussetta...) și notarea ca „ansamblu final” din opera de Mascagni, când de fapt era... finalul concertului...

(6 aprilie 2017)

Anca Florea