Sonuri celeste și interpreți minunați

După reușita primei ediții a Festivalului de Harpă organizat din inițiativa reputatului Ion Ivan-Roncea, aducând atunci, în 2007, la București, instrumente realizate de celebra firmă Erard, harpistul care, de 35 de ani, este deopotrivă eminent profesor la Universitatea Națională de Muzică, a gândit o nouă întâlnire de asemenea anvergură la sfârșit de octombrie, invitând, de această dată, firmele Salvi Harps și Lyon&Healy, care au și expus 16 elegante harpe noi - 8 mari cu pedale și harpe fără pedale (celtice) în zilele când, din nou la UNMB, au avut loc manifestări diverse și extrem de interesante rezervate instrumentului devenit familiar românilor de... 125 de ani.

În sala de concerte a UNMB, asaltată - la propriu - de un public atât de numeros încât mulți au stat în picioare, ceea ce, sincer, nu am mai văzut de foarte multă vreme, după cuvântul rostit de rectorul Diana Moș, harpistul-profesor Ion Ivan-Roncea a anunțat și faptul că demersul s-a concretizat prin colaborarea Universității cu recent înființata Asociație a Harpiștilor din România, subliniind totodată necesitatea atragerii tinerilor către studiul „instrumentului îngerilor”, într-un moment în care, după cum a menționat, se constată o scădere dramatică a nivelului și a numărului celor ce i se dedică. Parcă prin contrast, i-a prezentat pe oaspeții sosiți din țară și chiar din străinătate pentru a evolua în festival, intrând pe scenă împreună cu tineri - în parte încă studenți -, alături de el, luând în „stăpânire” cele 15 superbe harpe - excelent profilate pe orga din fundal -, cântând minunat Canon de Pachelbel, o Siciliană scrisă în epoci demult apuse de către un Anonim, adaptată de Respighi, apoi Allegro din Concertul op. 4 nr. 4 de Handel; sonuri delicate, transparente, purtându-ne în lumea reverențelor și a perucilor pudrate, a menestrelilor, păstrând permanent un echilibru și o coordonare aparte atât sub aspectul omogenității de ansamblu, cât și în plan interpretativ; aplauzele entuziaste au fost răsplătite cu un bis decupat însă din componistica actuală, păstrând grația și suplețea dansantă. A urmat recitalul foarte tânărului Viktor Hartobanu, invitat din Germania, cucerind din prima clipă și prin charisma și dezinvoltura cu care a prezentat fiecare piesă din program, „povestind” despre compozitor și despre „istoria” ce a generat partitura respectivă, uimind mai ales prin maniera sa de cânt, cu o tehnică virtuoză, un sunet rotund și amplu, cu incredibile pianissimi și culori expresive de o frumusețe impresionantă; a captivat deopotrivă în Impromptu de Faure, în Dansul Selfilor de Godefroid, în Fantezia de Spohr, tălmăcite cu o finețe și bogăție imagistică ce trădau și maturitatea sa și talentul, dar și dăruirea totală cu care se investea în redarea acelor pagini, conferindu-le pregnanță, infinite nuanțe și sensuri. Iar în final a oferit, în primă audiție absolută, propria sa adaptare a Rapsodiei II de Enescu, reliefând sensibilitatea nostalgică regăsită în partitură, cu tentă de joc și o notă de voioșie în ultima secțiune, deși, sincer, am preferat linia din momentele lirice, apoi poate ușor diluată, pierzând din consistență. Ovații, aplauze prelungi au însoțit evoluția sa (din păcate „acompaniată” și soneriile unor telefoane mobile care, pe cele mai diafane și abia perceptibile arpegieri, ne-au „cântat” până și un „mulți ani trăiască”!...) într-o seară-eveniment, demnă de o inaugurare „în forță” a unui festival de cotă.

Chiar a doua zi, muzicianul a susținut un master-class, asemeni Ritei Hartobanu, pentru ca apoi, sub genericul „Tinere speranțe”, să urce pe podium 7 elevi și studenți de la Iași, Cluj și, desigur, București, dovedind că există totuși un real potențial capabil să revigoreze tradiția harpiștilor noștri (și) prin cei din actuala generație. După-amiaza a adus „Viziuni harpistice” propuse de soliste binecunoscute - Bernadette Sara (în opusuri de Kepitis - Preludiu și Mosolov - Suita de dansuri) și Miruna Vidican (Anders - La Ragazza - duet cu Iulia Calei, Hasselmans - Serenada, Tournier - Dimineața, Grandjany - Rapsodie și Famtezie pe o temă de Haydn, Smetana-Trnecek - Fantezia Vltava), pentru ca în dimineața următoare, cele două interprete să participe la Simpozionul „Harpa rediviva”, împreună cu profesori de la școlile și academiile sau universitățile de muzică din țară.

Ultima zi de festival a inclus alte recitaluri extrem de atractive, harpista Maria Bâldea și soțul său, violonistul Sergiu Nastasa, apreciați și la noi și în Grecia, acolo unde activează de mulți ani, alegând de această dată lucrări de Bach (Sonata), Bartok (Dansuri românești), Saint-Saens (Fantezie), Sarasate (Melodii lăutărești), în timp ce Ion Ivan-Roncea și invitații săi - harpista Ioana Nicolescu, pianista Viorica Boerescu, flautista Teodora Iliescu și violistul Marian Movileanu - au încântat în partituri de Malecki (Concertino în stil vechi pentru două harpe și pian) și Debussy (Fata cu părul bălai, Arabesca și Sonata pentru flaut, alto și harpă - abordată și pentru a marca centenarul primei audiții mondiale).

Au fost trei zile sub semnul unui instrument regal, a cărui sonoritate și mai ales al cărui potențial mereu surprinzător au fost puse în valoare cu strălucire, interpreții beneficiind și de posibilitatea de a cânta pe acele harpe excepționale, firma Salvy fiind, de altfel, sponsor principal al ediției II a festivalului la concretizarea căruia au contribuit și Ministerul Culturii și partenerii media Radio România sau Trinitas radio-tv care au înregistrat recitalurile, precum și alți sponsori, publicații și site-uri ce oferă spații generoase promovării evenimentelor culturale. Și, cu siguranță, după ce ecoul aplauzelor ce au însoțit pe bună dreptate interpreții se va fi stins, inițiatorul și sufletul manifestării, Ion Ivan-Roncea, veșnic îndrăgostit de harpă și dornic să descopere și să formeze tineri dăruiți, la rândul lor, harpei, va începe să contureze, împreună cu cei din Asociație, viitoarea ediție a festivalului, menită să ne ofere alte și alte întâlniri cu „instrumentul îngerilor” și sonurile lui celeste, cu soliști de anvergură, cel puțin la nivelul celor prezenți la primele ediții. Iar incredibila afluență de public din aceste zile demonstrează din plin că și cei maturi și cei tineri așteaptă deja... să se întâmple ediția a III-a...

(31 octombrie 2016)

Anca Florea