În Festivalul „Enescu“, Oneghin se numeşte Levente Molnar

În urmă cu doi ani am descoperit, la Opera din Munchen, un tânăr bariton cu un glas generos şi o prezenţă scenică impozantă şi agreabilă, extrem de charismatic, aflând curând că a plecat din România (unde revine în fiecare vară, „acasă, în munţi”), că a debutat la Covent Garden în Bărbierul din Sevilla, fiind recent reinvitat să susţină rolul Figaro, abordând personaje diverse şi la Munchen, unde este angajat. Şi pentru că pe la noi aproape nimeni nu ştie ceva despre el, dar şi pentru că, după ce şi Ioan Holender l-a ascultat pe scena germană, a fost programat să interpreteze rolul titular din Evgheni Oneghin în cadrul Festivalului „Enescu” din luna septembrie, l-am rugat să se spună… cine este?

„M-am născut în Remetea – jud. Harghita, un sat vechi şi frumos, dar am locuit acolo doar 5 ani, pentru că tata, medic veterinar, a fost solicitat să lucreze la Miercurea Ciuc. Acolo am studiat la Liceul de artă, deşi în acei ani făceam sport, practicând boxul şi, sincer, parcă nu-mi plăcea să cânt, chiar dacă în copilărie mama, care e învăţătoare, mă învăţa melodii de muzică populară şi aşa am câştigat multe premii la diverse concursuri. Dar părinţii insistau că ar trebui să urmez o facultate, aşa că i-au întrebat pe toţi profesorii mei… la ce aş fi bun, iar profesorul de muzică le-a spus că eu cânt foarte frumos, deci… Fratele meu este unul dintre cei mai buni violonişti de muzică populară (studiase la Oradea) şi prin el şi prin intermediul unui pianist am ajuns la Marian Boboia şi m-am pregătit cu el câteva luni - făceam 400 km, la fiecare sfârşit de săptămână, până la Oradea, pentru 2 ore de cânt. Întotdeauna am avut modele masculine – tata, apoi antrenorul meu care arăta ca un… Don Giovanni adevărat, apoi profesorul care era… şi mai Don Giovanni. Am descoperit că de fapt îmi place să cânt şi eram fericit după ora de canto. Cred că am reuşit la examen primul pe listă, cu bursă, la universitatea de la Oradea, am renunţat la sport, pentru că pentru mine nu mai exista decât cântatul, chiar dacă am pus 30 kg. În an II am luat Premiul I la Concursul „Darclee”, am cântat şi în corul Filarmonicii, dar m-am dus des şi la Cluj, ca să lucrez cu Alexandru Fărcaş. Acolo am văzut primul spectacol de operă. La sfârşitul anului III, am dat audiţie la Academia „Liszt” de la Budapesta, dar acolo mi-au pus că… ’voi cu tehnica din România sunteţi atât de buni, încât mai bine mergeţi direct la Operă!’ Deci… în 2003 m-am dus la Operă, la audiţie am cântat pe scena mare şi a fost prima oară când am abordat o arie cu ’sol acut’. A venit Ionel Pantea la mine, mi-a spus că am intrat cu bursă, că pot veni la studio, dar că sunt foarte tânăr şi să revin, însă am rămas şi bine am făcut, pentru că apoi studioul s-a desfiinţat. Am lucrat acolo cu el mult Mozart, am învăţat mult în general. Din primul an mi-au propus să debutez la Operă cu rolul Don Giovanni (deşi în 2006 aveam doar 21 de ani), într-o producţie-eveniment la 250 de ani de la naşterea lui Mozart. Apoi am susţinut şi alte roluri, dar din păcate, după doar un an au hotărât ca soliştii să nu mai fie angajaţi, ci doar invitaţi, însă am avut multe spectacole pe lună, între 2006 – 2008, debutând în Contele din Nunta lui Figaro, în Malatesta sau Oneghin. De atunci au început şi contractele în străinătate. Nu am vrut să mai particip la concursuri, care, cum spunea Bartok, sunt… pentru cai. Dar au venit cei de la Cardiff şi au insistat să mă duc - nu cred că am cântat prea grozav, mai ales că seara sărbătorisem un prieten. M-au sunat să-mi spună că… am reuşit, aşa că am ajuns în finală şi la secţiunea lied şi la cea de operă – din 3.000 de candidaţi au ales doar 25, eu am primit un premiu special, deşi eram cam bolnav. Au venit la mine foarte mulţi impresari, m-au chemat şi la Metropolitan, propunându-mi să intru la studioul lor, dar am preferat Europa, mai ales că… nu-mi place să zbor cu avionul. Am ales să lucrez cu Agenţia Seiter. La Salzburg era un proiect pentru tineri, unde din toată lumea au ales 11 solişti, aşa că am lucrat 2 luni, dar curând am fost întrebat dacă ştiu Leporello, pentru că eram invitat să cânt rolul la… Covent Garden, având la dispoziţie doar o săptămână să-l pregătesc, aşa că am preferat rolul Masetto, pe care însă… nu-l cântasem niciodată. Practic l-am învăţat în 3 zile şi l-am cântat – în 2008 - cu Kwieczen în rolul titular şi cu Papano la pupitru; apoi m-au reinvitat să debutez în Figaro, în ianuarie 2011. Adevărul este că la Salzburg (unde am lucrat cu Barbara Bonney, Thomas Quartshoff, Franz Grundheber, Michael Shade), m-a auzit Peter Katona, care mi-a cerut să cânt aria lui Figaro şi probabil în urma acelei audiţii m-au solicitat la Londra. După Cardiff m-au căutat cei de la Staatsoper Viena, am avut şi alte oferte, dar am optat pentru Munchen – îmi place spiritul german, îmi place Wagner şi cred că Opera de aici este cea mai bună. Am apărut în Marcello, Sharples, Guglielmo în Cosi fan tutte alături de Laura Tătulescu şi Thomas Allen, în Masetto din Don Giovanni din nou cu Laura şi Kwieczen. Pe de altă parte, la Bordeaux am debutat în Wotan, iar aici mi-au propus să susţin rolul Ford, crezând că… l-am cântat de multe ori, deci a trebuit să intru în spectacol fără nicio repetiţie de scenă. Adevărul este că Adrian Morar, cu care colaborasem la Cluj, în perioada în care era director artistic la Opera din Bucureşti m-a invitat acolo pentru Don Giovanni, dar nu am dat curs propunerii. La Munchen am cântat şi în Carmina burana, la Bordeaux m-au rechemat pentru Belcore şi pentru concerte. Aici învăţ enorm, vreau să mă pregătesc acest la nivel artistic. Am primit invitaţii în Elveţia, Olanda, Italia, pentru rolul Figaro din Nunta lui Figaro, dar eu prefer Contele, pe care urma de altfel să-l cânt în turneu în Japonia, dar atunci nu am considerat că este cazul să-l abordez (încă). Pentru unele partituri, am simţit că era prea devreme. Vocea nu trebuie obosită…”

Iar după astfel de performanţe europene, îl vom asculta, în fine, şi la ONB, fie şi în Festival…

(21 iunie 2011)

Anca Florea