Festivaluri ... festivaluri

În plină vară manifestări muzicale devenite tradiţionale au atras numeroşi artişti şi melomani care, seară de seară, au făcut muzică - în cel mai bun sens al cuvântului - sau au ascultat pagini de mare frumuseţe, într-o atmosferă de adevărată sărbătoare.

La Sighişoara, între 1-11 august, Festivalul de muzică academică, ajuns la ediţia XVI, condus de fondatorul său, violonistul Alexandru Gavrilovici, organizat, şi de această dată, cu sprijinul Fundaţiei Elan, sub patronajul Primăriei Sighişoara şi al Asociaţiei culturale „Viva Sighişoara”, a alăturat, ca într-o mare familie, interpreţi-profesori români stabiliţi de mulţi ani în Elveţia, dar şi colegi din ţară, precum şi oaspeţi sosiţi din Europa, atât pentru a susţine cursuri de măiestrie, cât şi pentru a evolua în recitaluri şi concerte deosebit de apreciate de publicul care a „invadat” eleganta sală a Primăriei, dar şi incinta Bisericii Mânăstirii sau Sinagoga transformată într-o primitoare sală de concert. Fiind realizat în colaborare cu asociaţii din „ţara cantoanelor” şi cu Ambasada Elveţiei la Bucureşti, festivalul a debutat, ca de obicei, în 1 august, Ziua naţională a Elveţiei, un cvintet deja binecunoscut (violoniştii Alexandru Gavrilovici şi Melinda Beres, violista Margit Kardos, violonceliştii Ciprian Câmpan şi Zsolt Torok) au propus opusuri de Fr. Martin, A. Pop şi Schubert, aducând sensibilitate şi virtuozitate, tratând cu umor şi o prelungită pană de curent, pentru ca a doua zi, excelentul oboist Adrian Cioban şi organistul elveţian Jurg Lietha să ofere pagini de Bach, Rheingerger, Schumann, Berio şi Lietha; un moment de referinţă a fost recitalul pianistei Mihaela Ursuleasa, surprinzând printr-un plus de maturitate şi expresivitate într-un repertoriu extrem de divers şi dificil, incluzând lucrări de Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, iar în bis Toccata de Paul Constantinescu, parte dintre acestea fiind decupate din programul CD-ului care va fi lansat în octombrie.
Deşi foarte tânăr, Cvartetul „Arcadia” (Ana Bogăţilă, Dumitru Răsvan, Traian Boală, Torok Zsolt) a cucerit din nou în partituri de S. Păutza, Haydn, Janacek, Bartok, abordate cu o sonoritate omogenă, perfect în stil. Am ascultat şi o seară de muzică spaniolă, propusă de violoncelistul Alvaro Huertas în compania pianistei Cipriana Gavrişiu, optând pentru piese de Paus, Culmell, Castellanos, Granados, dar şi de Cassado, artist celebru mai ales ca interpret, descoperit acum şi în ipostază de creator.
În diverse combinaţii instrumentale, violinistele Emilie Haudenschild, Rodica Kostyak, violistul Endre Guran, violoncelistul Emeric Kostyak, contrabasistul Botond Kostyak au încântat în opusuri de Armbruster, Mendelssohn-Bartholdy, Haydn, cei 2 fraţi oferind, în primă audiţie, un încântător Divertisment pentru violoncel şi contrabas de Dittersdorf, descoperit recent de Francisc Laszlo. Am reascultat Ansamblul baroc „Fior di suono”, cântând Handel, Fontana, Michel, Telemann pe instrumente de epocă, intervenţiile vocale fiind susţinute cu acurateţe de soprana Mihaela Maxim, iar a doua zi, am descoperit o minunată interpretă la bockflote – elveţiana Vera Fischer -, fie în secvenţe solo, fie alături de Al. Gavrilovici, Vladimir Lakatoş, Kardos Margit, A. Huertas, Kostyak B., în opusuri de Mozart, Ferneyhough, Schulhoff, iar pianistul danez Frank van de Laar a propus piese de Schumann, Janacek, Chopin într-o viziune personală. Dar serile de elită au continuat cu programul susţinut de pianistul Viniciu Moroianu în compania reputaţilor Endre Guran (violă) şi Botond Kostyak (contrabas), aplaudaţi în pagini de Handel, Zbinden, Hindemith, A. Winkler, Beethoven, pentru ca ultimele zile să fie rezervate Orchestrei Festivalului (în care profesorii şi discipolii au cântat sub conducerea Vl. Lakatos) şi ansamblului studenţesc, împlinind astfel perioada studiului intens sub îndrumarea unor maeştri (care, în majoritate, sunt deopotrivă profesori la Basel sau la Viena, dar şi la Cluj), dar şi un întreg şir de manifestări care au confirmat faptul că nivelul valoric al festivalului creşte de la un an la altul, eforturile şi investiţiile meritând din plin aprecierile celor prezenţi, dar şi o mai intensă implicare a oficialităţilor în special în plan financiar.

Dar în 8 august, la Sinaia, a început Festivalul „Enescu şi muzica lumii” care, ajuns la ediţia X, sub îndrumarea artistică a violoncelistului Marin Cazacu, s-a ridicat la un nivel internaţional de anvergură, având, în linii mari, o structură asemănătoare, cu master-classes susţinute de maeştrii care seara se regăseau pe scenă în programe camerale de real succes, ultimele zile aducând, de asemenea, evoluţii orchestrale.
Ar trebui să mă refer în primul rând la acestea, pentru că prima orchestră de tineret din ţară, lansată în 2008, ajunsă acum la 67 de membri, a lucrat, timp de o săptămână, sub îndrumarea dirijorului Cristian Mandeal, maestru care apoi, la Buşteni, la Ateneul bucureştean şi la Cazinoul Sinaia, s-a aflat la pupitru pentru a prezenta Rapsodia II de Enescu, Simfonia nr. 8 de Dvorak, încadrând Concertul în mi minor de Mendelssohn-Bartholdy, solist fiind violonistul Ilian Gârneţ de la Chişinău, etalând o tehnică spectaculoasă, o supleţe şi o sensibilitate aparte, deşi său sunetul nu este prea amplu.
În schimb, ansamblul a impresionat publicul şi prin calitatea excepţională a fiecărui instrumentist (cu solo-uri impecabile), dar şi prin sonoritatea, omogenitatea, fluenţa, expresivitatea şi strălucirea cu care au realizat pagini de mare dificultate, răspunzând perfect cerinţelor dirijorale, astfel încât am ascultat cu uimire şi încântare o interpretare care, sincer, a depăşit – şi prin prospeţime şi implicare – nivelul multor orchestre profesioniste.
Faptul că s-au întâlnit cei mai buni tineri instrumentişti din ţară, că au avut privilegiul să descopere cum se cântă într-o orchestră sub îndrumarea unui maestru de necontestat, dar şi relaţiile create între ei constituie o performanţă unică la noi; iar un asemenea ansamblu ar merita din plin să fie prezentat şi peste hotare, ca o superbă „carte de vizită” a tinerei generaţii de români. Dar ministrul Culturii a descoperit această minune abia în concertul de la Ateneu, pentru că, deşi a fost solicitat insistent, MCC nu s-a implicat deloc în festival, iar ICR sper să afle că există o asemenea splendoare „de export”. Culmea este că absolvenţii nu au unde să se angajeze – şi ne văităm că pleacă în străinătate… Derulând „filmul” festivalului, se remarcă diversitatea genurilor propuse, de la serile în aer liber cu „Irina Sârbu Jazz Band” sau Analia Selis şi „Latino Band” în Parcul „Ghica”, recitalurile susţinute de Valentina Sviatlovskaia (vioară) şi Steluţa Radu (pian), Anda Petrovici (vioară) şi Nicolae Licareţ (orgă), Luiza Fatyol (sopran) şi Octavia marc (pian), Oana Andra (mezzosoprană) şi Alexandru Petrovici (pian), programele oferite de Ansamblul de euritmie „Enescu” din Stuttgart în seri de muzică, poezie şi dans, apoi cele prezentate de cvartetele „Gaudeamus” colaborând cu actorul Adrian Munteanu, „Transilvan” sau „Voces” în compania pianistului Valentin Gheorghiu, precum şi cvintetul în care s-au regăsit violoniştii Liviu Prunaru şi Valentina Sviatlovskaia, violistul Marius Nichiteanu, violoncelistul Marin Cazacu, contrabasistul Dorin Marc, un alt moment de interes fiind recitalul în care au fost aplaudaţi Silvia Marcovici (vioară), Aimo Pagin (pian) şi Marin Cazacu (violoncel). Iar la Centrul cultural „Carmen Sylva” au evoluat Duo Entr’acte (Luminiţa Cucu – flaut şi Coreliu Voicescu – chitară) şi, în ultima zi de festival, violonceliştii Ştefan Cazacu şi Ioniţă Andrei, în vârstă de doar 15 ani, care au primit premiile Fundaţiei „Iosif Sava”, pentru că sunt, cu adevărat, excelenţi (acompaniaţi la pian de Olga Babagian). Demn de remarcat este şi faptul că locaţiile au fost mult diversificate, publicul fiind invitat la Cazinou Sinaia, la Biserica ortodoxă din Predeal, la Parohia din Câmpina, la Biserica catolică din Sinaia, la Casa de cultură din Buşteni (unde manifestările găzduite s-au înscris şi în „Zilele oraşului”), la sala „Reduta” din Braşov, dar şi, cum menţionam, la Ateneul Român, ca o încununare a eforturilor cu totul ieşite din comun depuse de sufletul acestui festival – Marin Cazacu, cu a sa Fundaţie „Prietenii muzicii – Serafm Antropov” -, având un sprijin esenţial în Centrul european de cultură Sinaia, condus de Cristina Cauteş, ca de obicei entuziastă şi implicată eficient în rezolvarea problemelor multiple, Primăria Sinaia dovedind o disponibilitate reală de a susţine un asemenea demers care face cinste şi urbei, găsindu-se sponsori generoşi parcă mai mult ca altădată, ceea ce a asigurat cazarea, masa şi transportul tuturor participanţilor la regalul de mare muzică desfăşurat, între 8-19 august, sub semnul lui Enescu, omagiind ziua sa de naştere prin superbul concert final al unei orchestre de talie mondială.
 

Anca Florea