O grădină a plăcerilor

Festivalul Meridian ne-a invitat într-o „grădină a plăcerilor”, găzduită de Aula Palatului Cantacuzino, unde muzici noi, diverse ne-au captat atenția și ne-au ținut cu sufletul la gură până în final.
Seara a început destul de incitant, cu două lucrări care au abstractizat natura sexuală: Fertility Rites pentru marimbă și electronics de Christos Hatzis (primă audiție românească) și Serie Rose pentru pian și electronics de Pierre Jodlowski. Acest prolog le-a avut în prim plan pe Irina Rădulescu la marimbă și Adriana Toacsen la pian, care au susținut un soi de haos muzical calculat cu deosebit profesionalism, adăugând interpretării lor și momente actoricești. Ambele lucrări au fost completate de partea electronică, ce derula, în cazul celei dintâi, cântece tradiționale inuite, cântate de femei ca ritual de fertilitate, iar în cazul celei de-a doua, pasaje sonore extrase din filme artistice (inclusiv pornografice).
Un moment extrem de reușit a fost cel oferit de duoul PERCUSSIONescu, format din Irina Rădulescu și Răzvan Florescu. Cei doi și-au început recitalul cu Plato’s Cave pentru duo de percuții, scrisă de Casey Cangelosi, cu un caracter arhaic, prin povestea pe care a urmărit-o (a oamenilor primitivi, captivi într-o peșteră, care constituie singura lor „realitate”). Folosindu-se doar de bețe de lemn și de podea, tinerii interpreți au transformat această primă audiție românească într-un mare succes, sincronizarea lor fiind perfectă. Au creat impresia unui tot unitar chiar și în secțiunea coregrafică a lucrării, când mâinile lor au dansat în aer tot într-un sincron perfect. Mai departe, Cave Dweller pentru marimbă, vibrafon și video, din creația lui DanDe Popescu a venit ca o continuare a precedentei piese, prin ilustrarea unei paralele dintre omul primitiv și cel modern. Evoluția muzicală a fost pusă în scenă de cei doi protagoniști cu același patos și profesionalism. Pe parcursul programului, tinerii și-au demonstrat și abilitățile de soliști, fiecare având pe rând această funcție pentru lucrările semnate de Sabina Ulubeanu, Sun Waves pentru marimbă solo și, respectiv, de Bart de Vrees,  For flute, or piano, or… pentru percuționist și video. Foarte apreciată a fost lucrarea din urmă, atât din punct de vedere componistic, cât și interpretativ. În timp ce solistul redă partea muzicală, publicul este provocat de derularea video să își creeze propria poveste, folosindu-se de personajele principale (un trandafir, un pistol, un porc de jucărie, o lume subacvatică, o scară, o grădină). Imaginația publicului a fost stârnită și de lucrarea lui Mihai Măniceanu, Amalga-maglama pentru marimbă și vibrafon, o primă audiție absolută. Pornind de la cântecul pentru copii, O vioară mică de-aș avea, autorul creează prin muzică iluzia unui vis, a unei dorințe care, în final, se stinge, adaptând cântecul la versurile O rulotă mică de-aș avea/ Toată vara aș pleca, interpretate de voce și marimbă. Muzica alătura pasajelor originale și altele șostakoviciene, enesciene sau inspirate din Jocul dobrogean al lui Paul Constantinescu. PERCUSSIONescu și-a încheiat programul cu Rust and sawdust pentru marimbă și vibrafon, semnată de Sebastian Androne-Nakanishi, din nou o primă audiție absolută, cu un substrat magic, relatând, parcă, un basm.
Cea de-a doua parte a serii i-a avut în prim-plan pe Matei Ioachimescu și Alfredo Ovalles, care și-au început recitalul cu lucrarea lui Jonathan Harvey, Nataraja pentru flaut și pian. Energia și conexiunea celor doi s-au simțit încă de la primele sunete, ei reușind să redea sonor și prin mișcări ale corpului (în cazul flautistului) imaginea zeului Shiva, care dansează cu cele patru brațe ale sale. În continuare, am simțit fiorii dragostei pe Love Genesis de Jacob Elkin pentru flaut și electronics (primă audiție românească): în timp ce flautistul explorează instrumentul pe întregul său ambitus, banda acompaniază cu pasaje distorsionate din Tablourile dintr-o expoziție sau Turangalîla. Tot o primă audiție a fost și creația lui Adrian Iorgulescu, Retorts pentru flaut și pian, o desfășurare muzicală în care dialogul protagoniștilor dezvăluie parcă un permanent conflict, pe care pianul îl concluziona aproape tot timpul în mod ironic, tonal. Lucrarea care a stârnit interesul publicului a fost cea semnată de Alvin Lucier, Nothing is Real pentru pian, ceainic amplificat, recorder și mini-sistem audio. În centrul atenției a fost aici Ovalles, care a mânuit cele două instrumente cu multă îndemânare, reușind să creeze, mai ales cu ajutorul ceainicului, o muzică stranie, fantomatică. Momentul următor a adus în scenă lucrarea D’un faune pentru flaut alto și pian, a lui Salvatore Sciarrino, care pune în contrast muzica melancolică și pauzele lungi ale flautului, cu caracterul dinamic al părții pianistice. O surpriză plăcută a serii a fost compoziția tânărului Andrei Petrache, 3, 2, 1… Start pentru flaut și pian. Dedicată duoului Ioachimescu-Ovalles, lucrarea pornește cu un scurt pasaj de sorginte jazzistică, întrerupt de sunetul brutal al unui fluier. De aici flautul și pianul vor crea o muzică ce debordează de energie, dinamică, forță, într-o creștere continuă, culminând în final cu un strigăt al flautistului, ce sugerează parcă eliberarea din captivitatea propriilor gânduri. Seara s-a încheiat cu Tevana – Garden of Joy a lui Gabriel Mălăncioiu, compusă special pentru festivalul Meridian. Duoului Ioachimescu-Ovalles i s-a alăturat PERCUSSIONescu, dar și dansatoarea Cristina Lilienfeld. Muzica, uneori monotonă, alteori frenetică, aducea în prim-plan ideea bucuriei, cuvântul „joy” fiind rostit pe rând de cei patru interpreți, și crea un fond perfect pentru mișcarea continuă, circulată a dansatoarei.
Am rămas cu impresia, după ce am ascultat concertul de miercuri, 6 noiembrie, unde tineri interpreți și compozitori au fost starurile serii, că se întrevede un viitor promițător pentru muzica contemporană românească. 

(15.noiembrie 2019)

Lavinia Frâncu

foto Sorin Antonescu