Opera din Timişoara a împlinit 65 de ani

În urmă cu 65 de ani, la Opera din Timişoara s-a ridicat pentru prima oară cortina pentru ca noul teatru liric să ofere publicului prima producţie, realizată în regia reputatei soprane Aca de Barbu, directorul şi sufletul acelei înfăptuiri care, în 27 aprilie 1947, devenea realitate prin montarea creaţiei verdiene Aida. Păstrând tradiţia, mai ales la ceas aniversar, ediţia XXXVII a Festivalului „Timişoara muzicală” a debutat exact în 27 aprilie, propunând, evident, aceeaşi celebră partitură, de această dată în versiunea scenică semnată, în urmă cu câteva stagiuni, de regizorul Ognian Draganoff şi echipa sa din Bulgaria. Onorând deopotrivă momentul încărcat cu semnificaţii aparte (pentru cei care, de şase decenii şi jumătate, scriu istoria superbă a teatrului, dar şi pentru cei care, de-a lungul vremii, au aplaudat entuziast performanţe de neuitat), spectacolul a beneficiat de o distribuţie echilibrată, cu glasuri frumoase şi ample, cu oaspeţi îndrăgiţi din ţară şi de peste hotare; astfel, soprana Anda-Louise Bogza, stabilită de mulţi ani la Praga, apreciată constant la Arena din Verona, la Paris, la Florenţa şi Munchen, la Viena sau în Japonia, a revenit pe scena timişoreană pentru a susţine rolul titular, în care şi-a pus în valoare calitatea timbrală cuceritoare, dublată de anvergura specifică „vocilor mari”, evoluând în compania tenorului bulgar Kamen Chanev, de asemenea binecunoscut melomanilor noştri (imbatabil în acut, poate mai „fanat” în registrul mediu comparativ cu precedentele sale apariţii), ca şi mezzosoprana Liliana Mattei-Ciucă de la Cluj, frumoasă Amneris, cu un cânt pe măsură, deşi, surprinzător, de această dată uşor stridentă în acut; baritonul Ştefan Ignat (de la Bucureşti) a fost, ca de obicei, un Amonasro orgolios şi dur, basul craiovean Sorin Drăniceanu a adus, în Ramfis, bogăţia profundă a sonorităţilor grave, un alt clujean – basul Simonfi Sandor – a susţinut rolul Regelui, în roluri episodice apărând Marius Zaharia şi Nicoleta Colceiar, în timp ce balerinii (solişti Cristina Romândaşu, Manuela Ardelean, Alina Mihai, Alin Radu) au conferit un plus de strălucire în special în „Tabloul Triumfal”.

Chiar dacă fiecare interpret şi-a construit personajul aşa cum a crezut de cuviinţă, rezumându-se, în general, la atitudini statice şi gesturi minimale, fără a reuşi o relaţie adevărată cu partenerii, aşa încât o trăire ardentă şi o „poveste” adevărată nu aveau cum să se regăsească în plan scenic, ne-am bucurat să ascultăm voci de calitate, într-o alăturare cum rar se întâmplă pe la noi, remarcând, încă o dată, şi nivelul excelent al corului (pregătit, ca de obicei, de Laura Mare), şi supleţea coloristic-expresivă a orchestrei, care a reliefat elemente de fineţe adesea trecute cu vederea, alternând paginile de lirism cu cele de mare încărcătură dramatică, apreciatul dirijor italian David Crescenzi coordonând cu mână sigură întreg ansamblul, chiar dacă uneori a optat pentru un tempo fluctuant.

O seară pe măsura dublului eveniment aplaudat, la cea de sărbătoare, de o sală arhiplină, spectatorii pregătindu-se pentru avalanşa reprezentaţiilor pe care Opera le oferă până în ultima zi de mai, într-o derulare mozaicată, incluzând şi operă şi operetă şi balet, în interpretări la fel de atractive, cu oaspeţi de reală valoare, aşa cum se cuvine într-un teatru liric de top, mai ales atunci când este vorba despre un festival (cu adevărat) internaţional.
 

(1 mai 2012)

Anca Florea