Premieră la Studioul experimental

Lansat stagiunea trecuta, proiectul "Opera rara" a propus, la Opera Nationala Bucuresti, in cadrul Studioului experimental, o excelenta versiune a operei preclasice Dido si Aeneas de Purcell, tineri solisti de calitate colaborand cu ansamblul coral "Accoustic" (condus de Daniel Jinga) si orchestra cu instrumente de epoca (fondata de Mihai Ghiga) sub bagheta apreciatului Tiberiu Soare, apoi secvente din Fiica regimentului de Donizetti si I Capuleti e I Montecchi de Bellini (pe care le-am comentat la timpul respectiv), pentru ca in aceasta toamna, in foyer-ul galben special amenajat pentru asemenea productii cu pian, un numar destul de redus de spectatori sa urmareasca primele doua opere scrise de Puccini, prezentate acum in premiera pe tara; daca in Le Villi am ascultat glasuri de calitate, dar necizelate, cu serioase probleme tehnice - soprana Madeleine Pascu, tenorul Vlad Mirita, baritonul Eugen Secobeanu -, straduindu-se totusi sa redea ceva din esenta personajelor, colaborand cu corul "Accoustic" condus de Daniel Jinga, schitand o regie imaginata de Anda Tabacaru-Hogea, sustinuti la pian de Luminita Berariu, in Edgar ne-au incantat solisti experimentati, de reala valoare - soprana Sorina Munteanu, mezzosoprana Liliana Ciuca (tot mai des invitata la ONB), tenorul Robert Nagy (un oaspete rar al teatrului, desi performantele sale artistice ar da stralucire spectacolelor curente) -, etaland splendide glasuri dublate de stiinta interpretarii, alaturi de baritonul Stefan Ignat - un adevarat regal care, desi a beneficiat de colaborarea expresiva a pianistei Mihaela Valcea, ar fi meritat sa fie pus in valoare pe scena mare, in compania orchestrei (care, desigur, ar fi trebuit sa invete o noua partitura…); din pacate, ambele s-au pierdut intr-o banala "bifare de actiune" pe care nu o merita nici Puccini, nici efortul celor implicati.

Dar prima montare in adevaratul sens al cuvantului a fost, recent, Le cantatrici villane de Fioravanti, in regia imaginata de Anda Tabacaru-Hogea, devenita director al SOB si scenografia semnata de Viorica Petrovici, apeland la "ecouri" din Commedia del'Arte, partitura apropiata de spiritul rossinian oferind posibilitatea unei miscari alerte, cu situatii simpatice si personaje pe masura, intr-un decor cu mult verde, multe flori pictate pe panouri care isi schimba locatia in functie de necesitatile actiunii, cu costume vesele, multicolore. Distributia omogena, alcatuita din tineri cu glasuri calitative, talent scenic si charisma, a asigurat reusita spectacolului urmarit, de aceasta data, de un public numeros. Astfel, soprana Anna Mirescu (Rosa) si-a pus in valoare coloratura performanta si acutul sigur, tenorul Hector Lopez (Cardino) a cucerit din nou prin dezinvoltura cu care isi contureaza rolul sub toate aspectele, mezzosoprana Mihaela Ispan (Agata) a convins ca vocea sa bine condusa poate fi dublata de o evolutie scenica agreabila, asemeni sopranei Simonida Lutescu (Gianetta), in timp ce Stefan Schuller (Don Bucefalo), Paul Basacopol (Don Marco), precum si Gheorghe Vlad (Nunziello) sau Claudiu Anghelescu (Soldatul) au implinit, in maniera deja binecunoscuta, nota de farsa, de gluma care, sub aspect muzical, ridica insa multiple probleme. Acompaniati la pian de Lidia Butnariu, au cantat insa frumos si mai ales au constituit o echipa, ceea ce la ONB e un lucru rar. A fost, deci un succes, pentru care toti realizatorii merita felicitari.

Pe de alta parte, Teatrul "Bulandra" a montat Orfeu si Euridice - "o versiune de Adrian Enescu pe teme de Gluck" - in regia lui Alexandru Darie si scenografia arh. Octavian Niculai, anuntata initial ca fiind co-productie cu SOB, programul de sala notand minuscul ca spectacolul este "in colaborare" cu Studioul Operei, ciudatenia aparand din faptul ca singurul angajat al ONB in aceasta productie este dirijorul Tiberiu Soare, restul doar colaboratori, platiti insa de Opera inca din primavara, cand au inceput repetitiile. Pentru ca sunt implicati din nou corul "Accoustic", Orchestra Metropolitana de Camera Bucuresti, contratenorul Adrian George Petrescu sau mezzosoprana Florentina Oniga (de la Opera din Iasi), precum si Marta Sandu, Raluca Oprea, Mediana Vlad, Claudia Deleanu sau Sorana Negrea in distributii alternative. Nu am inteles de ce SOB a finantat acest spectacol gandit clar pentru scena de la "Bulandra", cu o structura de decor care ma indoiesc sa poata fi transferata sau adaptata in foyer-ul Operei, insusi regizorul si directorul Teatrului referindu-se, dupa premiera, la noua productie de la "Bulandra", fara a pomeni, nici pe scena, nici la diverse televiziuni, ceva despre vreo colaborare… Si atunci?… Trecand peste aceste detalii, se cuvine subliniat faptul ca este un spectacol de teatru "cu muzica", in care solistii si corul se integreaza bine, foarte solicitati ca miscare, rezolvand cu acuratete scriitura extrem de dificila, dar foarte diferita de ceea ce stim din opera omonima de Gluck, sustinuti cu precizie de instrumentisti. Poate tocmai de aceea, melomanii mai conservatori nu cred ca vor "gusta" un asemenea "mixtum-compositum", dar cei care vin in sala fara prejudecati apreciaza, cu siguranta, ideea interesanta, cu mult grotesc si elemente expresioniste, alternand aspecte de tragedie antica si parodie care, alaturate, compun totusi o viziune unitara, fluenta, dramatica, ce capteaza si, evident, se bucura de aplauze prelungi. Este un succes - ramane de stabilit daca poate fi asumat si de SOB…