Prin „Grădina Zen”

Un spectacol de muzică contemporană este uneori atipic și poate deveni inhibitor pentru publicul de concert tradițional. „Grădinile sonore” ale Festivalului Meridian au adus în fața publicului, vineri 8 noiembrie, „Grădina Zen”. Cei trei compozitori ai serii sunt pe cât de diferiți în tehnicile componistice, pe atât de asemănători în ceea ce privește curajul experimental.

Here and Now: Gotham pentru mediu electronic a compozitorului Adrian Borza a luat naștere datorită picturilor lui Hieronymus Bosch și transpune în muzică universul sublim și înspăimântător al moralității creștine în Evul Mediu – după cum ne spune autorul. Sunetele cinematice creează o imagine de film care te poartă printr-o lume sonoră pe cât de înfricoșătoare, pe atât de incitantă. Atmosfera creată prin bezna totală din sală îți lasă frâu liber imaginației, orașul-mașinărie Gotham fiind personificat de fiecare spectator. Here and Now: Gotham înglobează o multitudine de stări date de sonurile electronice neobișnuite și aflate mai mereu în antiteză.

Corneliu Dan Georgescu realizează special pentru „Grădina Zen” muzica și imaginea scurt-metrajului Monotonie în argint și aur, aceasta fiind un prolog pentru lucrarea centrală a serii – Into My GongSelf. Tranziția dintre imaginile dinamice din natură precum marea învolburată sau ploaia și imaginile mai statice precum mâini împreunate sau ochi te transpun în stări diverse. Spiritul viu și iscoditor al compozitorului s-a marcat prin sonurile originale.

Piesa principală a spectacolului – Into My GongSelf – este o lucrare care prezintă trans-realismul arhetipal. Este un performance complex care nu are legătură cu estetica contemporană, ceea ce îi oferă o frumusețe aparte. Conceptul are la bază sincretismul unui limbaj muzical contemporan de avangardă cu cel arhaic tradițional. Proiectul interactiv este o provocare atât pentru artiști, cât și pentru public, deoarece aduce împreună ritualul, muzica live, dansul, sculptura, sculptura vivantă și meditația. Muzica compozitoarei Mihaela Vosganian este asigurată de instrumente muzicale ritualice ca gongurile, bolurile de cuarț și cristal, precum și instrumente de suflat. Sculpturile realizate de Raluca Ghideanu înfățișează părți ale corpului uman feminin, care își propun să sugereze regăsirea sinelui și desprinderea de lanțurile proprii. Conceptul coregrafic și regizoral al Lilianei Iorgulescu are rolul unui liant între toate elementele performance-ului.

Tehnicile vocale speciale și onomatopeele au dat fundalului muzical diverse nuanțe. Rolul muzicii de a te transpune într-o poveste sau stare este fascinant, iar atmosfera creată de lumini, de decor și de dans te poartă printr-o lume necunoscută, cu iz oriental. Savoarea conceptului este dată de puterea artiștilor de a te integra într-o stare. Faptul că muzica nu este una obișnuită și mai ales că nu se apropie de zona contemporană, oferă o altfel de experiență publicului. Producția, sonurile, costumele se depărtează de zona modernă și se îndreaptă spre experiența ritualică veche. Această antiteză oferă magie. Alături de Anastasia Grigore (dans), Armine Vosganian (voce, instrumente) și Raluca Ghideanu, Mihaela Vosganian a reușit să aducă publicul mai aproape de conceptul piesei.

„Grădina Zen” a fost un microcosmos al explorărilor, al neprevăzutului și al noilor experiențe.

(18 noiembrie 2019)

Gabriela Bejan

foto Ana Nițescu