Tinerii şi maeştrii

Luna ianuarie a adus o avalanşă de evenimente în care tinerii s-au aflat în prim plan, alături de maeştrii, într-o întâlnire a generaţiilor adesea emoţionantă şi, oricum, extrem de binevenită. Spre exemplu, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, soprana Georgeta Stoleriu, şi în ipostază de performant profesor de canto, a oferit, ca de obicei din fondurile sale personale, cea de a 16-a bursă ce poartă numele maestrei sale, Yolanda Mărculescu, moment anticipat prin prezentarea unui fragment filmat din opera „homeopatică˝ EVA de Dan Dediu, compozitor care a susţinut partitura pianistică, solişti fiind câştigătorului de anul trecut, baritonul Adrian Prelucan (de la clasa prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu) şi soprana Laura Dumitru (beneficiară a bursei similare pe care a acordat-o, în 2009, soprana Felicia Filip, fosta studentă a Georgetei Stoleriu); apoi, tânărul solist a interpretat, pe scenă, acompaniat de pianistul Toma Popovici, liedul Taina iniţiatului de Leonard Dumitriu, redat cu multă expresivitate. Programul a fost împlinit prin superba tălmăcire a unor opusuri de Vivaldi, Stephănescu, Donceanu, Caccini, chiar de către protagonista serii, Georgeta Stoleriu, alături de Anca Iarosevici (viola da gamba) şi Verona Maier (pian, orgă, percuţie). În final, Georgeta Stoleriu a anunţat că oferă bursa sopranei Adelina Diaconu (anul IV, clasa prof. Silvia Voinea), în timp ce aceeaşi Felicia Filip a acordat o bursă mai tânărului său coleg Claudiu Şola (an III) din „dinastia” Stoleriu. Iar câteva zile mai târziu, apreciata artistă a fost aplaudată la Ateneu, într-un alt recital în cadrul căruia, cu aceeaşi V. Maier la pian, a colaborat cu foştii săi studenţi Anna Mirescu, Antonela Bârnat, Răzvan Ţuculescu şi Cristian Coandă, în pagini de mare rafinament, mai puţin cântate la noi, semnate de Haydn, Donizetti, Mendelssohn-Bartholdy, Rutter. Regalul a continuat însă la Biblioteca Metropolitană, unde eminenta soprană a fost sărbătorită, asemenea maestrului Ludovic Bacs care a împlinit 80 de ani în 19 ianuarie, zi în care şi Georgeta Stoleriu a adăugat încă un an într-un mănunchi care… refuză să se lase recunoscut. O aniversare „de suflet”, o reîntâlnire a excelenţilor muzicieni care au colaborat, de-a lungul deceniilor, în concerte de neuitat. Sub egida Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali (UICCMR), soprana Mirela Zafiri, la rândul său fostă studentă a aceleiaşi profesoare, solistă a Operei din Braşov, deopotrivă şef secţie muzică de cameră a Uniunii, a vorbit despre sărbătoriţi, prezentând şi fragmente dintr-un sensibil film-portret al dirijorului şi compozitorului Ludovic Bacs, realizat de Georgeta Ciobanu la TVR Cultural, pentru ca apoi, în aceeaşi „formulă” de la Ateneu, Georgeta Stoleriu să ofere câteva pagini superbe printre care am reascultat liedul O, rămâi de G. Stephănescu pe versuri de Eminescu, în preajma zilei de 15 ianuarie.
Dar Ateneul a găzduit şi concertul prin care Liceul de muzică „Dinu Lipatti” a aniversat 60 de ani de la înfiinţare, prilej pentru discursuri, dar şi pentru un program în care orchestra elevilor, dirijată alternativ de experimentatul Nicolae Racu şi de fiul său, foarte tânărul Andrei Racu, a abordat scurte secvenţe din Rapsodia II de Enescu, suita Arleziana de Bizet sau Concertul pentru orchestră de corade de P. Constantinescu, ansamblul colaborând de asemenea cu foşti elevi ai liceului, de mulţi ani afirmaţi ca interpreţi de cotă – violonista Cristina Anghelescu în Dublul concert de Bach alături de fiica sa, Ioana Goicea, flautistul Cătălin Opriţoiu într-o Fantezie pe teme din opera Carmen de Bizet, naistul Gheorghe Zamfir în câteva piese printre care Ave Maria de Bach-Gounod (din care nu am auzit însă decât… acompaniamentul) şi propria lucrare Culori de toamnă -, pentru ca în final să răsune Fantezia de Beethoven, ansamblul colaborând cu corul Liceului şi cu pianistul Marius Deneş care, la doar 15 ani, promite să devină un solist deosebit de interesant. De altfel, l-am regăsit, doar câteva zile mai târziu, în cadrul Galei tinerelor talente, organizată, şi la ediţia XVI, pe scena Liceului, prilej pentru evoluţia celor mai buni pianişti între 7-19 ani; toţi au cântat corect, îngrijit, toţi muncesc mult sub îndrumarea profesorilor, dar trebuie să recunosc faptul că, dintre cei 24 de mici solişti, prea puţini au datele necesare unei afirmări ulterioare – o „recoltă” parcă mai firavă decât în anii trecuţi. S-au remarcat Emilian Mănică (în clasa a IV-a) şi Antonio Gavrilă (clasa VII-a), ambii formaţi de prof. Elena Petrenco, şi tot din clasa a VII-a Francesca Sârbu (prof. Mariana Mihai) şi Daria Tudor (prof. Adriana Bocăneanu), apoi Irina Neacşu (clasa VIII-a, prof. Venera Babeş), din nou Marius Deneş (clasa IX, prof. Ligia Pop), Cristian Sandrin (clasa XI, prof.) şi Ieronim Gugu (clasa XII), amândoi lucrând cu prof. Marina Dragomirescu, iar în final Leonard Mocanu (clasa XII, prof. V. Babeş), unii expresivi, alţii cu o logică a discursului, cu percutanţă ritmică sau doar conştiincioşi, lipsind însă acele „vârfuri” pe care le aşteptăm de fiecare dată.
După multă vreme, am intrat în sala Radio, renovată, luminoasă, cu o acustică „mai altfel” decât o ştiam, Orchestra Naţională Radio având astfel un sunet parcă mai aspru, cântând însă cu acurateţe sub bagheta dirijorului bulgar Milen Nachev, binecunoscut publicului nostru, propunând opusuri de mare frumuseţe – suita din baletul Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski şi Te Deum de Berlioz – partitură foarte rar cântată la noi, abordată în colaborare cu Corul mixt (pregătit de Dan Mihai Goia) şi Corul de copii (condus de Voicu Popescu), solist fiind tenorul clujean Marius Budoiu, ca de obicei bun muzician, sigur şi expresiv. Mă aşteptam ca sala să fie arhiplină tocmai pentru că muzica era superbă şi accesibilă, dar… scaunele au rămas aproape goale, deşi chiar am ascultat cu plăcere secvenţe din celebrul balet (pe care însă cu greu ar fi reuşit să danseze cineva, dirijorul optând pentru interpretare lipsită de supleţe, de farmec şi frazare generoasă, „vizualizarea” eroilor de poveste devenind dificilă) şi lucrarea de Berlioz care, fără se fie genială, rămâne ofertantă, dar cu condiţia ca dirijorul să confere acea măreţie a cupolelor de catedrală, să creeze atmosfera specifică unei rugi încărcate de romantism, oaspetele excelând în momentele tensionate, în forte, lăsând paginile de meditaţie să curgă… doar în piano. S-a cântat bine, dar încă o dată, „piano” nu înseamnă sensibil, iar „forte” nu aduce obligatoriu anvergura şi strălucirea.
La final, am profitat de ocazie să-l felicit pe Marius Budoiu şi pentru maniera inteligentă în care a susţinut partitura, dar şi pentru performanţele sale ca profesor de canto, pentru că unul dintre studenţii săi de la Academia de Muzică din Cluj, tenorul Ştefan Pop, a debutat la Opera din Timişoara, iar în scurt timp (deloc întâmplător) la Opera din Roma, în Traviata montată de Zeffirelli, sub bagheta vestitului Gianluigi Gelmetti, care l-a apreciat cu deosebire pe foarte tânărul nostru solist; o confirmare a valorii sale deosebite a venit zilele acestea, când prestigiosul Concurs de la Seul a anunţat numele celor selectaţi, din peste 150 de candidaţi, pentru competiţia care se va desfăşura în luna aprilie, printre aceştia regăsindu-se şi Ştefan Pop, dar şi alţi 3 români – sopranele Lăcrămioara Cristescu şi Mihaela Marcu Călin, baritonul Bogdan Zaharia (din nou nu întâmplător) solişti la aceeaşi Operă timişoreană unde, aşa cum am mai spus, există o echipă minunată, interpreţi cu glasuri frumoase, prezenţă scenică pe măsură şi mai ales capabili să contureze personaje, să le trăiască viaţa, cu talent şi dăruire. Pentru că directorul Corneliu Murgu a reuşit această performanţă căutând tocmai asemenea valori, promovând tineri care altfel ar fi rămas prin coruri sau… acasă (şi nu e o figură de stil…), urmărind ca de fiecare dată să ofere publicului spectacole-eveniment. Cu atât mai emoţionat va fi, la rândul său, Corneliu Murgu, (şi) în ipostază de ilustru tenor, când se va afla în juriul concursului prezidat de celebrul bariton Renato Bruson, alături de alte nume de referinţă precum mezzosoprana Fiorenza Cossotto, soprana Edith Mathis (artişti cu care a cântat de zeci de ori pe toate marile scene ale lumii), dar şi de Gerard Mortier, cu care a colaborat în anii în care acesta a fost director la Teatrul „La Monnaie” – Bruxelles, la festivalul de la Salzburg sau la Opera din Paris.
(7 februarie 2010)

Anca Florea